Posted on joi, 13 iunie 2013

Ce-i in capul meu ! - Partea I

      Am deschis ochii.I-am rotit în jurul camerei pentru a mă putea obișnui cu lumina,inutilă mișcare totuși.Am încercat să ridic mâna și să o duc  la frunte,o simțeam foarte grea.Încet încet am început să realizez că întreg corpul îmi este foarte greu.Nu mi se întâmplă asta des.Am întors privirea spre părtea dreaptă a patului și i-am privit spatele.Sunt genul de om extreme de atent la detalii dar ziua de ieri mi-o amintesc socant de microscopic aș putea spune.De la cel mai important detaliu până la cel mai nesemnificativ.
      M-am intors ușor spre el și i-am privit tatuajul care îi acoperea partea de sus a spatelui.E superb...Îmi plac tatuajele în general dar unul care să se potrivească atat de bine, nu cred că am văzut.Îi aud respirația.Are capul întors deci nu îi pot vedea față dar știu cum ar arăta.Mi-am imaginat-o de nenumărate ori.Mi-aș dori teribil să îi trec mâna prin păr,să îi mângâi spatele ,să îi ating degetele(am o obsesie ciudată pentru mâini),să îmi cobor mâna pe piept și să îi miros pielea...Aș vrea să am curajul asta dar momentan sunt înghețată.Am stat așa cred că aproximativ 30 de minute.Am privit tatuajul ăla din toate colturile și i-am admirat fiecare umbră,fiecare detaliu,fiecare linie.Într-o fracțiune de secundă mi-am simțit inima urcând în gât și un fior trecându-mi prin tot corpul.S-a întors cu față în sus.Încă dormea.Mă luptăm cu cele 1000 de voci din capul meu care îmi spuneau : "€œAtinge-l !!! "€œ.Am simțit cum încep să transpir abundent ,așa că m-am ridicat din pat foarte ușor și m-am dus la fereastră.Am deschis-o și privit plaja și marea în toată splendoarea ei.Întotdeauna i-am considerat casa un colț de rai,gândul de a mă trezi în fiecare dimineață langa marea de un albastru incredibil și o plajă de un galben amețitor mi se pare terapie naturală.Am rămas acolo 2-3 minute până am simțit că m-am calmat un pic.M-am întors către el ,l-am privit puțin apoi m-am uitat prin cameră căutându-mi hainele.Într-o liniște perfectă mi-am pus tricoul,mi-am tras blugii pe mine ,mi-am luat geanta de umăr mult prea mare și am ieșit din dormitor.    
      Nu m-am uitat înapoi o secundă.Știam că nu am făcut o diferență.
(va continua)


Posted on luni, 10 iunie 2013

Vacanta !

     
sursa foto: weheartit.com

      Din păcate în ultima perioadă am fost părăsită de inspirație și totodată mă confrunt ,într-un fel sau altul, cu spiritul de vacanță și minunata sesiune. Voi reveni cu o postare spre sfârșitul săptămânii. 
       Un iunie însorit ! 
    

Posted on marți, 28 mai 2013

Spune NU Prostiei !

      

Sursa foto:Wehearit.com

      Nu ştiu sincer ce mi se pare mai trist astăzi: faptul că copii de liceu nu ştiu cine esteTache Farfuridi (da, exact copil tâmpit caută pe Google) sau faptul că viaţa lor este alcătuită din Facebook,
Swag (dacă mă poate ajuta cineva în privinţa termenului, i-aş fi extrem de recunoscătoare) şi cluburi (aş putea adăuga şi fenomenul Alex Velea/Connect-R dar mă abţin).
Unde vă este copilăria? Vă lipseşte cu desăvârşire, la fel ca şi mintea din păcate. E trist şi revoltător să vezi generaţiile viitoare fără... viitor.
      Mai stau câteodată cu tot omul civilizat (caută în Dex termenul tu, ăla care mănânci seminţe şi asculţi muzică fără căşti) prin mijloacele de transport şi arunc urechea la vorbele tinerilor (15,16,17 ani) şi rămân uimită. Fetele în mod evident discuta de fustiţa scurtă purtată aseară în Player (DA...15,16,17 ANI!!!) sau de cum era machiată azi nu ştiu ce colega şi cât de "naşpa" îi stătea iar băieţii, cum ne-au obişnuit deja, discuta de formele încă nedezvoltate total ale domnişoarei care tocmai a coborât din tramvai/maşină/metrou.Ca societate avem probleme de genul: darrr vaai Gigi Becali este la închisoare, Ponta joacă fotbal cu Antonescu, Elena Băsescu e gravidă şi are pofte în miez de noapte şi alte chestii de genul dar cum rămâne cu copii care nu au deschis o carte în viaţa lor şi care, din punctul meu de vedere, sunt consideraţi viitorul ţării? De ce nu ridică nimeni problema asta? Nu, doar ne place să adoptăm expresia uimirii în fiecare an când 80% din ţară pică Bacalaureatul că 20 de minute mai târziu să adoptăm expresia nepăsării şi să ne continuăm viaţa. 
      Suntem o societate stricată din toate punctele de vedere. E mai mult decât clar şi evident, nu putem vindeca fiecare problemă dar măcar să facem ceva în privinţa copiilor ăstora care sunt paraleli. Hai să îl lăsăm pe Gigi Becali, Emil Boc, Traian Băsescu (Să trăiţi la fel de bine ca noi Domnu' Preşedinte) şi ale scursuri şi să ne ocupăm un pic de adevăratul viitor al ţării.

Posted on marți, 21 mai 2013

Cum eliminam etichetele societatii?

   Zilele trecut îmi făceam de lucru pe vastul şi minunatul internet.Ca majoritatea domnişoarelor, având în vedere că aproape a venit vara, mă interesează regimuri uşoare bazate pe fructe, legume, limonadă etc.La un moment dat dau peşte un forum unde o doamnă se plânge din cauza kg în plus. Logic fiecare persoană şi-a dat cu părerea dar tot la fel de logic că printre răspunsuri au existat şi replici răutăcioase. Nu vreau să dau copy-paste răspunsului dat de un domn, din câte am înţeles, dar pot spune că a inclus cuvintele "vacă", "nesimţita".Vă spun sincer în momentul ăla am simţit nevoia să pocnesc pe cineva, atât de tare a reuşit să mă enerveze.
      Domnilor dacă din întâmplare citi acesta umilă postare şi consideraţi că o femeie care are probleme cu greutatea este "vacă" atunci sunt egali cu ø. Fiecare femeie este frumoasă în felul ei. Gras, slab, urât, frumos (homosexual, heterosexual-asta este altă mâncare de peşte asupra căreia voi revenii sigur) sunt etichete date de o societate bolnavă care ajung să constrângă femeile şi în unele cazuri bărbaţii să se sacrifice pentru a dobândi din partea unora, etichetă bună. Este o prostie imensă să judeci un om după aceste etichete.
      Iubeşte un om pentru ceea ce este pe dinăuntru. Oricine are dreptul la iubire, problema este că mulţi nu o primesc pentru că sunt consideraţi în anumite feluri. Nu este corect. Pentru mine aceste valori nu contează. Sunt frumoasă în felul meu şi am ales să nu las pe nimeni să îmi schimbe părerea despre mine. Asta recomand şi domnişoarelor/doamnelor/domnilor care se distrug efectiv pentru a scăpa de etichetele răutăcioase, iubiţi-vă pentru cum sunteţi. Da, sunt de acord cu a avea un stil de viaţă sănătos, îl recomand dar nu pentru că consider pe cineva gras, slab etc ci pentru că e vorba de sănătatea noastră.
Nu am să judec niciodată pe nimeni pentru greutate. Pentru mine o femeie care are 80 de kg este la fel de frumoasă ca una care are 50 kg.Şi sunt de părere că aşa ar trebuii să gândească orice bărbat. Ruşine, repet RUŞINE celor care jicnesc femeile în felul acesta.
      Sper că nu am supărat pe nimeni cu această postare, nu asta mi-a fost intenţia. Am vrut doar să scot în evidenţă că frumuseţea este trecătoare iar faptul că eşti gras/slab nu te defineşte ca om. Personalitatea, inima şi mintea ne definesc.
Dacă cineva se confruntă cu aceste probleme sunt mai mult decât bucuroasă să vă ascult. Nu vă izolaţi, vorbiţi despre acest lucru.

Posted on joi, 16 mai 2013

BFF...never ,ever

   

       Vă spun de la început,în continuarea textului nu mă voi lăuda că am un milion de prieteni .NU !  Îmi voi plânge de milă că nu am nici unul ... 
       Nu am avut niciodată prieteni foarte buni,cel puțin așa consider eu.Am avut doar prieteni.Simplu.De ce?Pentru că nu știu cum să țin unul.Nu știu cum să mă comport,nu știu despre ce să vorbesc,nu știu absolut nimic în ceea ce privește o prietenie foarte bună.Sunt stângace.Probabil pe undeva pe drumul copilăriei am sărit poteca care ducea spre prietenie.Am ignorat-o și am mers agale înainte fără să îmi dau seamă că am omis un lucru foarte important.Acum,la vârstă de 22 de ani încă "sufăr" după acel prieten foarte bun. 
 Au existat persoane pe care am reușit să le apropii de mine dar cu stilul specific și incomparabil ori au fugit singure ori le-am făcut eu să fugă. 
 Și da,sunt geloasă când văd în jurul meu prietenii strânse,cu vechime să zic așa dar nu pot face nimic decât să stay back and relax.Aș fi prea dificil de suportat pentru că nu aș ști cum să îmi tratez acel prieten. 
       Oricum aleg să nu renunț și încă îl caut/aștept ! Poate,poate am noroc și mai dau peste un suflet rătăcit ca mine. 

Posted on miercuri, 15 mai 2013

Happines... sau cum vad eu o zi perfecta !

      

Poza este facuta si editata

 de mine.

              Bună Dimineața, astăzi m-am trezit extrem de binedispusă. Până și cafeaua mi-a ieșit extrem de aromată... din păcate am puține dimineți de genul așa că m-am decis să profit și să fac ceea ce îmi place, să scriu. 
       E ciudat când zilnic te trezești într-un loc în care nu ți-ai dorii absolut deloc să fii și totuși ești. Am încercat să nu mă las afectată de asta și să iau totul așa cum mi să dat și ușor ușor să obțin singură ce îmi doresc. Merg pe ideea dacă mi se da un măr, îl mănânc, dar îmi imaginez că e salată de fructe. 
 Astăzi iubesc soarele, iubesc vântul, iubesc cerul, iubesc grădina verde și ici colo coloarata de flori, iubesc cântecul păsărilor... iubesc aerul de primăvară-vară. Am dat problemele la o parte, am iertat prietenii care m-au rănit, am trecut peste dezamăgiri, am șters fiecare lacrimă și le-am acoperit pe toate cu un zâmbet. 
       De ce vorbesc atât de "siropos"? Pentru că în general sunt o persoană dificilă cu toane. Azi nu! 
 Cred că toți avem la un moment dat clipe de genul. Eu vă recomand, în zilele în care auziți acel cântec al păsărilor atât de clar și vedeți cerul de un albastru copleșitor să uitați de tot ce e rău și să visați. Aveți voie, acordați-va aceast răsfăț. 
 Eu va pup cu drag și sper să vă placă aceaste gânduri...