Unde sunt acum?
Ma caut de ceva timp si nu reusesc sa gasesc absolut nimic din ce am fost odata.
Am lasat pe marginea patului tau puterea ,mi-am lasat zambetul undeva in biblioteca ta,mi-am lasat speranta sprijinita de un perete si caldura sufletului dupa perdea.Le vreau inapoi.Nu cred ca le meriti.
Ai reusit sa imi iei elementele care ma formau ca om.Te vad zilnic si totusi nu te folosesti de nimic din ce ai luat.As vrea ca macar sa te folosesti de ele,pentru a fi totusi impacata ca daca tot le-am pierdut ...cineva le foloseste,tu le folosesti .
Vreau sa te vad fericit.
Vreau ca fericirea pe care tu mi-ai provocat-o mie sa o iei si ti-o asumi.Sa o traiesti ca si cand ar fi a ta,vreau sa o citesc in ochii tai.
Vreau puterea mea sa iti fie temelia succesului.
Vreau sa imi folosesti zambetul,sa il asterni pe fata si sa il porti de parca ar fi al tau.Stai linistit,nu va sti nimeni ...ramane secretul nostru.
Vreau caldura sufletului de care ma lipsesc sa o simti acum,maine si mereu si vreau la randul tau sa o daruiesti cui merita.
Vreau ca toate lucrurile pe care nu le aveai si mi le-ai luat sa i le daruiesti cuiva.Cuiva care le merita.
Daca as sti ca tot ce mi-ai luat te face mai fericit ,ma lipsesc de ele...ma lipsesc de tot.
.jpg)
Sursa foto:Wehearit.com
Nu ştiu sincer ce mi se pare mai trist astăzi: faptul că copii de liceu nu ştiu cine esteTache Farfuridi (da, exact copil tâmpit caută pe Google) sau faptul că viaţa lor este alcătuită din Facebook,
Swag (dacă mă poate ajuta cineva în privinţa termenului, i-aş fi extrem de recunoscătoare) şi cluburi (aş putea adăuga şi fenomenul Alex Velea/Connect-R dar mă abţin).
Unde vă este copilăria? Vă lipseşte cu desăvârşire, la fel ca şi mintea din păcate. E trist şi revoltător să vezi generaţiile viitoare fără... viitor.
Mai stau câteodată cu tot omul civilizat (caută în Dex termenul tu, ăla care mănânci seminţe şi asculţi muzică fără căşti) prin mijloacele de transport şi arunc urechea la vorbele tinerilor (15,16,17 ani) şi rămân uimită. Fetele în mod evident discuta de fustiţa scurtă purtată aseară în Player (DA...15,16,17 ANI!!!) sau de cum era machiată azi nu ştiu ce colega şi cât de "naşpa" îi stătea iar băieţii, cum ne-au obişnuit deja, discuta de formele încă nedezvoltate total ale domnişoarei care tocmai a coborât din tramvai/maşină/metrou.Ca societate avem probleme de genul: darrr vaai Gigi Becali este la închisoare, Ponta joacă fotbal cu Antonescu, Elena Băsescu e gravidă şi are pofte în miez de noapte şi alte chestii de genul dar cum rămâne cu copii care nu au deschis o carte în viaţa lor şi care, din punctul meu de vedere, sunt consideraţi viitorul ţării? De ce nu ridică nimeni problema asta? Nu, doar ne place să adoptăm expresia uimirii în fiecare an când 80% din ţară pică Bacalaureatul că 20 de minute mai târziu să adoptăm expresia nepăsării şi să ne continuăm viaţa.
Suntem o societate stricată din toate punctele de vedere. E mai mult decât clar şi evident, nu putem vindeca fiecare problemă dar măcar să facem ceva în privinţa copiilor ăstora care sunt paraleli. Hai să îl lăsăm pe Gigi Becali, Emil Boc, Traian Băsescu (Să trăiţi la fel de bine ca noi Domnu' Preşedinte) şi ale scursuri şi să ne ocupăm un pic de adevăratul viitor al ţării.
Nu am avut niciodată prieteni foarte buni,cel puțin așa consider eu.Am avut doar prieteni.Simplu.De ce?Pentru că nu știu cum să țin unul.Nu știu cum să mă comport,nu știu despre ce să vorbesc,nu știu absolut nimic în ceea ce privește o prietenie foarte bună.Sunt stângace.Probabil pe undeva pe drumul copilăriei am sărit poteca care ducea spre prietenie.Am ignorat-o și am mers agale înainte fără să îmi dau seamă că am omis un lucru foarte important.Acum,la vârstă de 22 de ani încă "sufăr" după acel prieten foarte bun.
Au existat persoane pe care am reușit să le apropii de mine dar cu stilul specific și incomparabil ori au fugit singure ori le-am făcut eu să fugă.
Și da,sunt geloasă când văd în jurul meu prietenii strânse,cu vechime să zic așa dar nu pot face nimic decât să stay back and relax.Aș fi prea dificil de suportat pentru că nu aș ști cum să îmi tratez acel prieten.
Oricum aleg să nu renunț și încă îl caut/aștept ! Poate,poate am noroc și mai dau peste un suflet rătăcit ca mine.
Postări
