.jpg)
Sursa foto:Wehearit.com
Nu ştiu sincer ce mi se pare mai trist astăzi: faptul că copii de liceu nu ştiu cine esteTache Farfuridi (da, exact copil tâmpit caută pe Google) sau faptul că viaţa lor este alcătuită din Facebook,
Swag (dacă mă poate ajuta cineva în privinţa termenului, i-aş fi extrem de recunoscătoare) şi cluburi (aş putea adăuga şi fenomenul Alex Velea/Connect-R dar mă abţin).
Unde vă este copilăria? Vă lipseşte cu desăvârşire, la fel ca şi mintea din păcate. E trist şi revoltător să vezi generaţiile viitoare fără... viitor.
Mai stau câteodată cu tot omul civilizat (caută în Dex termenul tu, ăla care mănânci seminţe şi asculţi muzică fără căşti) prin mijloacele de transport şi arunc urechea la vorbele tinerilor (15,16,17 ani) şi rămân uimită. Fetele în mod evident discuta de fustiţa scurtă purtată aseară în Player (DA...15,16,17 ANI!!!) sau de cum era machiată azi nu ştiu ce colega şi cât de "naşpa" îi stătea iar băieţii, cum ne-au obişnuit deja, discuta de formele încă nedezvoltate total ale domnişoarei care tocmai a coborât din tramvai/maşină/metrou.Ca societate avem probleme de genul: darrr vaai Gigi Becali este la închisoare, Ponta joacă fotbal cu Antonescu, Elena Băsescu e gravidă şi are pofte în miez de noapte şi alte chestii de genul dar cum rămâne cu copii care nu au deschis o carte în viaţa lor şi care, din punctul meu de vedere, sunt consideraţi viitorul ţării? De ce nu ridică nimeni problema asta? Nu, doar ne place să adoptăm expresia uimirii în fiecare an când 80% din ţară pică Bacalaureatul că 20 de minute mai târziu să adoptăm expresia nepăsării şi să ne continuăm viaţa.
Suntem o societate stricată din toate punctele de vedere. E mai mult decât clar şi evident, nu putem vindeca fiecare problemă dar măcar să facem ceva în privinţa copiilor ăstora care sunt paraleli. Hai să îl lăsăm pe Gigi Becali, Emil Boc, Traian Băsescu (Să trăiţi la fel de bine ca noi Domnu' Preşedinte) şi ale scursuri şi să ne ocupăm un pic de adevăratul viitor al ţării.
Zilele trecut îmi făceam de lucru pe vastul şi minunatul internet.Ca majoritatea domnişoarelor, având în vedere că aproape a venit vara, mă interesează regimuri uşoare bazate pe fructe, legume, limonadă etc.La un moment dat dau peşte un forum unde o doamnă se plânge din cauza kg în plus. Logic fiecare persoană şi-a dat cu părerea dar tot la fel de logic că printre răspunsuri au existat şi replici răutăcioase. Nu vreau să dau copy-paste răspunsului dat de un domn, din câte am înţeles, dar pot spune că a inclus cuvintele "vacă", "nesimţita".Vă spun sincer în momentul ăla am simţit nevoia să pocnesc pe cineva, atât de tare a reuşit să mă enerveze.
Domnilor dacă din întâmplare citi acesta umilă postare şi consideraţi că o femeie care are probleme cu greutatea este "vacă" atunci sunt egali cu ø. Fiecare femeie este frumoasă în felul ei. Gras, slab, urât, frumos (homosexual, heterosexual-asta este altă mâncare de peşte asupra căreia voi revenii sigur) sunt etichete date de o societate bolnavă care ajung să constrângă femeile şi în unele cazuri bărbaţii să se sacrifice pentru a dobândi din partea unora, etichetă bună. Este o prostie imensă să judeci un om după aceste etichete.
Iubeşte un om pentru ceea ce este pe dinăuntru. Oricine are dreptul la iubire, problema este că mulţi nu o primesc pentru că sunt consideraţi în anumite feluri. Nu este corect. Pentru mine aceste valori nu contează. Sunt frumoasă în felul meu şi am ales să nu las pe nimeni să îmi schimbe părerea despre mine. Asta recomand şi domnişoarelor/doamnelor/domnilor care se distrug efectiv pentru a scăpa de etichetele răutăcioase, iubiţi-vă pentru cum sunteţi. Da, sunt de acord cu a avea un stil de viaţă sănătos, îl recomand dar nu pentru că consider pe cineva gras, slab etc ci pentru că e vorba de sănătatea noastră.
Nu am să judec niciodată pe nimeni pentru greutate. Pentru mine o femeie care are 80 de kg este la fel de frumoasă ca una care are 50 kg.Şi sunt de părere că aşa ar trebuii să gândească orice bărbat. Ruşine, repet RUŞINE celor care jicnesc femeile în felul acesta.
Sper că nu am supărat pe nimeni cu această postare, nu asta mi-a fost intenţia. Am vrut doar să scot în evidenţă că frumuseţea este trecătoare iar faptul că eşti gras/slab nu te defineşte ca om. Personalitatea, inima şi mintea ne definesc.
Dacă cineva se confruntă cu aceste probleme sunt mai mult decât bucuroasă să vă ascult. Nu vă izolaţi, vorbiţi despre acest lucru.
Vă spun de la început,în continuarea textului nu mă voi lăuda că am un milion de prieteni .NU ! Îmi voi plânge de milă că nu am nici unul ...
Nu am avut niciodată prieteni foarte buni,cel puțin așa consider eu.Am avut doar prieteni.Simplu.De ce?Pentru că nu știu cum să țin unul.Nu știu cum să mă comport,nu știu despre ce să vorbesc,nu știu absolut nimic în ceea ce privește o prietenie foarte bună.Sunt stângace.Probabil pe undeva pe drumul copilăriei am sărit poteca care ducea spre prietenie.Am ignorat-o și am mers agale înainte fără să îmi dau seamă că am omis un lucru foarte important.Acum,la vârstă de 22 de ani încă "sufăr" după acel prieten foarte bun.
Au existat persoane pe care am reușit să le apropii de mine dar cu stilul specific și incomparabil ori au fugit singure ori le-am făcut eu să fugă.
Și da,sunt geloasă când văd în jurul meu prietenii strânse,cu vechime să zic așa dar nu pot face nimic decât să stay back and relax.Aș fi prea dificil de suportat pentru că nu aș ști cum să îmi tratez acel prieten.
Oricum aleg să nu renunț și încă îl caut/aștept ! Poate,poate am noroc și mai dau peste un suflet rătăcit ca mine.
Nu am avut niciodată prieteni foarte buni,cel puțin așa consider eu.Am avut doar prieteni.Simplu.De ce?Pentru că nu știu cum să țin unul.Nu știu cum să mă comport,nu știu despre ce să vorbesc,nu știu absolut nimic în ceea ce privește o prietenie foarte bună.Sunt stângace.Probabil pe undeva pe drumul copilăriei am sărit poteca care ducea spre prietenie.Am ignorat-o și am mers agale înainte fără să îmi dau seamă că am omis un lucru foarte important.Acum,la vârstă de 22 de ani încă "sufăr" după acel prieten foarte bun.
Au existat persoane pe care am reușit să le apropii de mine dar cu stilul specific și incomparabil ori au fugit singure ori le-am făcut eu să fugă.
Și da,sunt geloasă când văd în jurul meu prietenii strânse,cu vechime să zic așa dar nu pot face nimic decât să stay back and relax.Aș fi prea dificil de suportat pentru că nu aș ști cum să îmi tratez acel prieten.
Oricum aleg să nu renunț și încă îl caut/aștept ! Poate,poate am noroc și mai dau peste un suflet rătăcit ca mine.
Poza este facuta si editata
de mine.
Bună Dimineața, astăzi m-am trezit extrem de binedispusă. Până și cafeaua mi-a ieșit extrem de aromată... din păcate am puține dimineți de genul așa că m-am decis să profit și să fac ceea ce îmi place, să scriu.
E ciudat când zilnic te trezești într-un loc în care nu ți-ai dorii absolut deloc să fii și totuși ești. Am încercat să nu mă las afectată de asta și să iau totul așa cum mi să dat și ușor ușor să obțin singură ce îmi doresc. Merg pe ideea dacă mi se da un măr, îl mănânc, dar îmi imaginez că e salată de fructe.
Astăzi iubesc soarele, iubesc vântul, iubesc cerul, iubesc grădina verde și ici colo coloarata de flori, iubesc cântecul păsărilor... iubesc aerul de primăvară-vară. Am dat problemele la o parte, am iertat prietenii care m-au rănit, am trecut peste dezamăgiri, am șters fiecare lacrimă și le-am acoperit pe toate cu un zâmbet.
De ce vorbesc atât de "siropos"? Pentru că în general sunt o persoană dificilă cu toane. Azi nu!
Cred că toți avem la un moment dat clipe de genul. Eu vă recomand, în zilele în care auziți acel cântec al păsărilor atât de clar și vedeți cerul de un albastru copleșitor să uitați de tot ce e rău și să visați. Aveți voie, acordați-va aceast răsfăț.
Eu va pup cu drag și sper să vă placă aceaste gânduri...
Postări
