Unde sunt acum?
Ma caut de ceva timp si nu reusesc sa gasesc absolut nimic din ce am fost odata.
Am lasat pe marginea patului tau puterea ,mi-am lasat zambetul undeva in biblioteca ta,mi-am lasat speranta sprijinita de un perete si caldura sufletului dupa perdea.Le vreau inapoi.Nu cred ca le meriti.
Ai reusit sa imi iei elementele care ma formau ca om.Te vad zilnic si totusi nu te folosesti de nimic din ce ai luat.As vrea ca macar sa te folosesti de ele,pentru a fi totusi impacata ca daca tot le-am pierdut ...cineva le foloseste,tu le folosesti .
Vreau sa te vad fericit.
Vreau ca fericirea pe care tu mi-ai provocat-o mie sa o iei si ti-o asumi.Sa o traiesti ca si cand ar fi a ta,vreau sa o citesc in ochii tai.
Vreau puterea mea sa iti fie temelia succesului.
Vreau sa imi folosesti zambetul,sa il asterni pe fata si sa il porti de parca ar fi al tau.Stai linistit,nu va sti nimeni ...ramane secretul nostru.
Vreau caldura sufletului de care ma lipsesc sa o simti acum,maine si mereu si vreau la randul tau sa o daruiesti cui merita.
Vreau ca toate lucrurile pe care nu le aveai si mi le-ai luat sa i le daruiesti cuiva.Cuiva care le merita.
Daca as sti ca tot ce mi-ai luat te face mai fericit ,ma lipsesc de ele...ma lipsesc de tot.
Am deschis ochii.I-am rotit în jurul camerei pentru a mă putea obișnui cu lumina,inutilă mișcare totuși.Am încercat să ridic mâna și să o duc la frunte,o simțeam foarte grea.Încet încet am început să realizez că întreg corpul îmi este foarte greu.Nu mi se întâmplă asta des.Am întors privirea spre părtea dreaptă a patului și i-am privit spatele.Sunt genul de om extreme de atent la detalii dar ziua de ieri mi-o amintesc socant de microscopic aș putea spune.De la cel mai important detaliu până la cel mai nesemnificativ.
M-am intors ușor spre el și i-am privit tatuajul care îi acoperea partea de sus a spatelui.E superb...Îmi plac tatuajele în general dar unul care să se potrivească atat de bine, nu cred că am văzut.Îi aud respirația.Are capul întors deci nu îi pot vedea față dar știu cum ar arăta.Mi-am imaginat-o de nenumărate ori.Mi-aș dori teribil să îi trec mâna prin păr,să îi mângâi spatele ,să îi ating degetele(am o obsesie ciudată pentru mâini),să îmi cobor mâna pe piept și să îi miros pielea...Aș vrea să am curajul asta dar momentan sunt înghețată.Am stat așa cred că aproximativ 30 de minute.Am privit tatuajul ăla din toate colturile și i-am admirat fiecare umbră,fiecare detaliu,fiecare linie.Într-o fracțiune de secundă mi-am simțit inima urcând în gât și un fior trecându-mi prin tot corpul.S-a întors cu față în sus.Încă dormea.Mă luptăm cu cele 1000 de voci din capul meu care îmi spuneau : "€œAtinge-l !!! "€œ.Am simțit cum încep să transpir abundent ,așa că m-am ridicat din pat foarte ușor și m-am dus la fereastră.Am deschis-o și privit plaja și marea în toată splendoarea ei.Întotdeauna i-am considerat casa un colț de rai,gândul de a mă trezi în fiecare dimineață langa marea de un albastru incredibil și o plajă de un galben amețitor mi se pare terapie naturală.Am rămas acolo 2-3 minute până am simțit că m-am calmat un pic.M-am întors către el ,l-am privit puțin apoi m-am uitat prin cameră căutându-mi hainele.Într-o liniște perfectă mi-am pus tricoul,mi-am tras blugii pe mine ,mi-am luat geanta de umăr mult prea mare și am ieșit din dormitor.
Nu m-am uitat înapoi o secundă.Știam că nu am făcut o diferență.
(va continua)
Postări
